Calcul deplasari

Prin intermediul metodelor de nivel I (corelatii empirice) este posibila calcularea deplasarilor lucrarilor de sprijin, induse de seism ca urmare a unui cinematism de impingere activa. In literatura au fost propuse diverse corelatii, derivata din prelucrarea rezultatelor deplasarilor, calculate in general prin intermediul analizei dinamice simplificate. In aceasta analiza interactiunea dintre zid si terenul de fundare este studiata prin intermediul modelului clasic al blocului rigid care aluneca pe un plan orizontal, propus de Newmark (1965), sau prin intermediul modelelor ceva mai sofisticate, derivate din aceasta. Corelatiile au fost bazate in principiu pe suma deplasarilor calculate, si sunt, prin urmare, oarecum inexacte; de aceasta data se bazeaza pe calcule ale aparitiei deplasarilor de tip probabilistic.

Corelatia cea mai citata in literatura este Richards si Elms (1979). Aceasta se bazeaza pe rezultatele integrarilor efectuate de Franklin si Chang (1977) pentru un grup de accelerograme aferente a 27 de cutremure reale si 10 cutremure sintetice pentru care se iau in considerare doar componentele orizontale. Modelul de interactiune zid - teren utilizat a fost cel original al lui Newmark. Richards si Elms au individualizat suma superioara a deplasarilor diagramate in functie de raportul de acceleratie critica (N/A), definit ca raport intre coeficientul N al acceleratiei critice ac (unde ) si coeficientul A al acceleratiei maxime la sol (); ecuatia curbei (numita upperband) este:

Unde

d este deplasarea relativa in metri;

V este viteza maxima a accelerogramei exprimata in m/sec;

Este de mentionat faptul ca aceasta formula a fost propusa de autori si ca instrument de proiectare a zidului, o data fixata valoarea pentru deplasarea admisibila, si cunoscute valorile maxime ale acceleratiei si ale vitezei V a accelerogramei.